În urmă cu 64 de ani, în zilele de 28/29 octombrie 1948, episcopii greco-catolici români au fost arestaţi de autorităţile comuniste. Era momentul în care Biserica Română Unită rămânea fără păstori, scopul final fiind acela de desfiinţare şi anihilare a acestei biserici.
În amintirea acelor momente, la Baia
Mare, în zilele de 26-27 octombrie 2012, s-a organizat a VIII-a ediţie a
Simpozionului comemorativ „Arestarea Episcopilor”, unde lucrările ştiinţifice
expuse de referenţi au adus la lumină date, evenimente şi interpretări noi din
trecutul Bisericii Greco-Catolice, tocmai pentru a ne aminti şi cunoaşte mai
bine evenimentele din jurul anilor 1948-1949. Este salutară
contribuţia la susţinerea acestui Simpozion a Parohiei Greco-Catolice „Sf.
Anton de Padova” şi a A.G.R.U. Filiala Baia Mare III, unii din membri ei trăindu-şi
şi mărturisindu-şi credinţa „în catacombe”, pentru ca astăzi, ea să fie
fructificată în organizarea acestor sesiuni de comunicări ştiinţifice.
În prezenţa unui grup de preoţi şi credincioşi din
împrejurimile Băii Mari, în Biserica „Sf. Anton de Padova” s-a celebrat Sf.
Liturghie pentru Episcopii martiri, pontificată de Preasfinţia Sa Vasile Bizău,
Eparhul locului. În omilia sa, ierarhul băimărean compara viaţa de martir a
sfântului zilei, Sfântul Dumitru, cu cea a înaintaşilor lui, care în anul 1948,
nu s-au lepădat de credinţă şi nu au cedat presiunilor făcute asupra lor.
Dacă în prima zi, punctul de referinţă al simpozionului a
fost pus sub semnul credinţei şi al rugăciunii, a doua zi acesta s-a centrat pe
ştiinţă, prin comunicările ştiinţifice prezentate de lect. dr. Ciprian Ghişa,
dr. Maria Riţiu, dr. Ioana Bonda, pr. dr. Ioan Tâmbuş, pr. dr. Zaharia Pintea,
drd. Sergiu Soica şi dr. Silviu Sana. Surprinzător, temele abordate de
referenţi au captat atenţia auditoriului, în numele cărora pr. Simeon Mesaroş a
încurajat şi mobilizat întreaga sală spre a recepta mesajul fiecărei lucrări şi
a-l transmite mai departe. S-a vorbit astfel, despre pregătirea clerului înalt,
mai exact a canonicilor, în a doua jumătate a veacului al XIX-lea, care, conform
relatării d-şoarei Ioana Bonda, nu
şi-au abandonat idealurile, ci le-au valorificat în mijlocul credincioşilor,
organizând parohii şi şcoli, trasând în acest fel „linii directoare” de cultură
şi spiritualitate ce au fost urmate şi asumate apoi de mulţi dintre românii
transilvăneni. Comunicarea Părintelui Ioan
Tâmbuş a creionat cu multe şi interesante referinţe, primul voiaj făcut de
Episcopul Alexandru Rusu în nou înfiinţată eparhie a Maramureşului, vizitând într-o
perioadă foarte scurtă (5-9 septembrie 1931) peste 30 de parohii româneşti şi
rutene.
Tot despre Episcopul Alexandru Rusu a vorbit şi dl. Sergiu Soica, evidenţiind amănunte
legate de presiunile făcute de autorităţile comuniste asupra ierarhului
băimărean, de a trece la Biserica Ortodoxă. Referentul a evocat atitudinea
demnă a ierarhului băimărean, de refuz al trecerii la Biserica Ortodoxă, în
antiteză cu cea a canonicului greco-catolic de Cluj, Emil Iuga, favorit al
comuniştilor pentru ocuparea scaunului mitropolitan de la Blaj, încă din 1946. Atitudinea
acestuia din urmă a fost una duplicitară, cerând de mai multe ori, după interzicerea
Bisericii greco-catolice, doar funcţia de Mitropolit în schimbul trecerii sale
la ortodoxie. Această schimbare s-a petrecut în ultimii ani de viaţă, trecând
la Biserica Ortodoxă fără a mai pune condiţii.
Despre cercul de intelectuali ai
revistei „Cultura Creştină” a relatat Pr. Zaharie
Pintea, această revistă fiind, pe de
o parte, „port-drapelul” idealului naţional, religios şi cultural al Bisericii
Greco-Catolice, iar pe de alta, un bun şi critic observator la adresa
curentelor politice de extremă dreaptă şi stângă, care şi-au făcut simţită
prezenţa în tot spaţiul românesc. Această poziţie de vârf a revistei blăjene a
fost câştigată tocmai prin calitatea, perseverenţa şi dăruirea celor care au
scris în paginile ei, polemizând, atunci când era cazul, apărând valorile creştine
şi umane, urmărind promovarea teologiei, filosofiei, literaturii şi istoriei.
A
urmat comunicarea intitulată „Discursuri «teologice» anti-greco-catolice în Nord-Vestul României
(1946-1964)” a cărui scop principal a fost descifrarea câtorva mesaje de
chemare la unificarea bisericească adresate clerului şi credincioşilor
greco-catolici, de către ierarhii şi teologii ortodocşi. Între promotori,
mijloace şi discursul oficial s-a căutat dacă a existat o motivaţie teologică a
unificării bisericeşti din 1948 evidenţiind argumentele şi metodele folosite
pentru receptarea mesajului de către credincioşi. Tot pe perioada anilor de
clandestinitate a Bisericii Greco-Catolice a vorbit şi d-na prof. Maria Riţiu, a cărei referinţe concrete
despre „călăi”, victime şi torţionari, a introdus auditoriul în cazuri reale
întâmplate în zona Maramureşului. O comunicare interesantă a fost prezentată de
Ciprian Ghişa a cărui temă,
substituie oarecum metoda investigaţiei istorice cu cea a investigaţiei timpului
prezent, în ale cărei valenţe, Biserica Greco-Catolică din România încearcă să
îşi facă loc, pentru a fi actuală şi aproape de credincioşii săi, aşa cum a
fost în decursul istoriei sale. Ţinând pasul cu provocările modernităţii, a
reuşit să se constituie ca impuls şi reper chiar şi pentru Biserica Ortodoxă
Română din Transilvania, în aşi disciplina şi organiza proprii credincioşi.
Sub semnul credinţei şi al ştiinţei,
la Baia Mare, în aceste zile ne-am amintit despre oameni, fapte şi cuvinte.
Roadele acestei întâlniri au fost bogate, pe de
o parte, prin diversitatea temelor abordate de cercetători, iar pe de alta, prin
publicul prezent, în ale cărui întrebări şi evocări, ne-am regăsit cu toţii,
scriind împreună această filă de istorie, în memoria episcopilor greco-catolici
martiri.
Silviu
Sana
-
bibliotecar Colecţii Speciale -
Biblioteca
Judeţeană „Gheorghe Şincai” Bihor
